Pe 9 octombrie omagiem Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Holocaustului din România.
Să ne amintim de memoria victimelor persecutate pentru simplul motiv că erau considerate „altfel”, de toți cei care au supraviețuit atrocităților provocate de autoritățile române și justificate prin prisma unei politici rasiale absurde. Să ne amintim de supraviețuitorii care au avut puterea să ierte, să-și refacă viața de la zero, să-și spună poveștile pentru ca generațiile de astăzi și de mâine să nu uite și să învețe din greșelile trecutului.
Ura dezumanizează și naște monștri.
Avem datoria să nu uităm victimele Holocaustului, să ne cunoaștem istoria și să ne amintim în orice moment că rasismul, discriminarea, discursul instigator la ură, prejudecățile și stereotipurile duc la tragedii de neimaginat.
Au trecut 82 de ani de la unul dintre cele mai rușinoase capitole ale istoriei noastre: începutul deportării evreilor din orașele românești.
35.000 de evrei din Câmpulung Moldovenesc, Dorohoi, Gura Humorului, Rădăuți, Suceava, Vatra Dornei și alte localități învecinate au fost deportați în Transnistria în octombrie 1941. Majoritatea erau copii, femei și persoane în vârstă. Majoritatea au fost uciși ori și-au pierdut viața în urma foametei, a bolilor și a frigului.
Peste 300.000 de evrei de origine română sau ucraineană au fost victimele regimului lui Antonescu. 11.000 de romi – din cei 25.000 deportați – au fost exterminați în Transnistria de către autoritățile române.
Democrația, drepturile și libertățile noastre fundamentale par astăzi un dat. Le-am câștigat însă cu prețul vieții atât de multor generații. Iar în contextul creșterii curentului eurosceptic, alimentat de Rusia, al demagogiei și populismului, să ne amintim istoria și să oprim rasismul, xenofobia și antisemitismul.
