Indiferența şi incompetența ucid. O nouă tragedie a îndurerat o țară întreagă şi scoate din nou la lumină disfuncționalitățile unui sistem care în loc să ne salveze, ne trimite la moarte.
Tânăra Alexandra, mamă a trei copii, și-a găsit sfârșitul la numai 25 de ani pe patul Spitalului Județean Botoşani, din cauza nepăsării şi neglijenței unora dintre cadrele medicale aflate de gardă.
“Nu am aer”, acesta a fost ultimul mesaj al Alexandrei pentru mama sa și pentru noi toți. Dacă medicii de gardă și-ar fi făcut datoria şi nu ar fi ignorat complicațiile unei sarcini care se oprise din evoluție, astăzi Alexandra respira.
Îmi este extrem de greu să scriu aceste rânduri. Transmit familiei sincerele mele condoleanțe și sunt aproape de botoșănenii aflați zilele acestea în stradă pentru a cere dreptate în cazul Alexandrei. Nu e prima oară când România se află în stradă pentru că indolența şi corupția ucid, dar n-am învățat nimic.
Cazul acestei tinere nu este singular pentru Spitalul Judeţean Mavromati din Botoşani, la conducerea căruia a fost numit recent, de către șefia PSD a Consiliului Județean, un fost lăcătuș mecanic. În urmă cu doi ani, presa semnala un caz asemănător, iar anul trecut o pacientă a fost la un pas de moarte după o noapte de agonie în durere. Cer demisia managerului general şi solicit autorităților competente să investigheze de urgență împrejurările în care a fost posibilă o astfel de tragedie și să îi tragă la răspundere pe toți cei găsiți vinovați.
Viața unui om nu poate fi lăsată la voia întâmplării, nu este posibil ca unor oameni aflați în slujba vieții să nu le pese într-atât încât să moară cu zile alți oameni. Nu se poate.
“Nu am aer” va deveni sloganul unei țări întregi, dacă nu oprim indiferența asta ucigătoare, acum.
