Peste tot pe unde am fost în lumea asta, am auzit limba română. În spitale, în şcoli, în cafenele, în gări, în măcelării şi în piețe, în ateliere, în servicii, pe stradă. În fiecare loc am auzit-o vorbită cu drag, de multe ori cu dor şi cu umbre în glas. Cu dorul acela care nu se poate traduce şi care spune mereu, de fapt, că acasă e acasă, oriunde te-ar duce drumurile.
Cred că orice ni s-ar întâmpla într-o viață de om, primele şi ultimele cuvinte sunt în limba noastră. Merită învățată corect, respectată şi iubită.
La mulți ani limbii române şi vouă, oriunde v-ați afla!
