Pe 16 decembrie începea la Timişoara ceea ce am numit cu toții Revoluția din 1989.
Dincolo de toate interpretările pe care le-am dat acestui moment din istoria României, dincolo de umbrele care se întind până astăzi şi întrebările fără răspuns, dincolo de dosarele îngropate ṣi tăcerea apăsătoare de peste această groapă comună a conştiințelor, ce s-a întâmplat atunci ne-a adus libertate. Dacă am ştiut să o învățăm cum se cuvine, nu ştiu. Dacă tot sângele vărsat are vreun preț, nu, nu are. Nimic şi nimeni nu poate compensa acea jertfă, a unor oameni care au ales moartea zâmbind, pentru ca noi să fim liberi astăzi.
Ce ştiu este că nu avem voie să pierdem ce ne-au dăruit ei atunci, cu absolut niciun preț, la fel cum a fost sacrificiul lor. Ştiu că nu avem voie să renunțăm sau să ne zbatem într-o tranziție acră la nesfârşit, pentru că am uitat să luptăm pentru ce ni se cuvine. Ştiu că libertatea asta înseamnă şi obligații care trebuie respectate, nu doar drepturi câştigate. Ştiu că cetățenia europeană ne face cu adevărat liberi şi că nu putem să dăm niciun pas înapoi de la acest statut privilegiat, într-o lume atât de fragilizată de războaie, crize şi ură. Ştiu că numai solidari putem reuşi.
Iar mai presus de toate, învăț în fiecare zi că suntem atât de liberi cât ne îngăduim cu mințile şi sufletele noastre, că libertatea noastră nu are voie să facă rău libertății celuilalt, că cei care au plecat atunci, în decembrie, ne-au lăsat o lume, în față, pe care nu trebuie nicio secundă să încetăm să o construim mai bună, mai justă, mai sigură pentru cei care vor veni.
Gândul meu este la Timişoara şi la toate zilele care au urmat, la toți eroii Revoluției nu doar astăzi, ci aproape în fiecare zi. Cinste lor, putere celor pe care i-au lăsat printre noi. Noi, toți, ar trebui să ne aducem aminte, iar celor care nu ştiu, să le povestim. Îmi doresc să învățam puterea libertății odată cu responsabilitatea de a o păstra întreagă. Cred că doar asta ne mai poate scoate la liman, după atâta amar de tranziție.
Uitați-vă astăzi sau în aceste zile la documentarul Recorder, „30 de ani de democrație”. Merită.
