România are foarte mulți oameni buni care dăruiesc zi de zi, fără să primească ceva la schimb. O fac pentru că vor să ajute, să sprijine și să-i integreze pe cei care simt la fel ca noi, dar se exprimă diferit.
Astăzi am avut onoarea de a mă opri, alături de Dragoș Pîslaru și Lorant Sas, la Centrul de Resurse şi Referinţă în Autism Micul Prinţ Bistriţa, acolo unde am întâlnit o echipă de supereroi care îngrijesc peste 180 de persoane diagnosticate cu autism și alte tulburări neuropsihice. Le-am aflat poveștile, le-am simțit trăirile pe propria piele folosindu-ne de realitatea virtuală, am discutat despre provocările cu care se confruntă și modul în care îi putem sprijini la nivel personal și politic. Vă încurajez să mergeți la „Micul Prinț”, e săptămâna porților deschise, numai aşa puteți înțelege, aşa cum am făcut-o şi noi, prin intermediul realității virtuale, prin ce trece un copil cu un astfel de diagnostic şi cum arată lumea pentru el.
Este o experiență foarte greu de redat în cuvinte, dar care te schimbă și te face să înțelegi de ce e așa important să investim în centre si programe de integrare, în campanii de conștientizare și în facilități care să le facă viața mai ușoară acestor oameni şi familiilor lor. Nu sunt invizibili, nevoile lor contează, sunt parte din societate la fel ca fiecare dintre noi.
Am lucrat timp de 7 ani cu copii instituționalizați, unii dintre ei diagnosticați cu autism, a fost cea mai dură dar şi cea mai transformatoare experiență a vieții mele. Este fabulos ce a reuşit Ana să facă la Bistrița, împreună cu o echipă mică, dar extrem de generoasă sufleteşte şi de bine pregătită profesional, pentru aceşti copii. Este un model de bune practici care ar putea fi replicat la nivel național şi poate chiar european, statul este cel care are în primul rând nevoie de astfel de modele şi parteneriate, ele trebuie finanțate sistemic. Sunt copii care ajung la centru de la zeci de kilometri depărtare, pentru că nu au facilități similare în regiune şi posibilitatea de a face terapie altfel. Lista de aşteptare în acest moment pentru a beneficia de expertiza şi facilitățile centrului este de doi ani.
„Micul Prinț” este o inițiativă 100% privată. Cu toate acestea, Ana a format în ultimii ani peste 3000 de cadre didactice, gratuit, ca sa poată lucra cu copii din spectrul autist. În 2007 proiectul acesta a pornit într-o cameră mică din Bistrița, fără podele.
Au mare nevoie de sprijin. Aici îi puteți ajuta: https://centruldeautism.ro/doneaza/
Iar dincolo de sprijinul punctual, este o nevoie enormă ca statul şi autoritățile locale să investească şi să atragă finanțare europeană pentru ca astfel de proiecte să se poată extinde, în beneficiul comunității. Aceşti oameni au tot ce le trebuie ca expertiză, entuziasm, putere de muncă, ambiția de a ajunge cu soluțiile lor către tot mai mulți dintre cei care au nevoie de sprijin. Haideți să le dăm resursele necesare pentru dezvoltare.
