Am petrecut două zile minunate la Tulcea și la Sfântu Gheorghe, în inima Deltei Dunării, într-o comunitate izolată, dar plină de optimism, de bunătate și toleranță. Aici trăiesc armonios, uniți în diversitate, câteva sute de români, ucraineni, ruși lipoveni, moldoveni, turci și tătari.
Ne-au primit cu colinde româneşti şi ucrainene vechi, dintr-o lume fără vârstă şi fără ură, a iubirii şi conviețuirii paşnice în comunitate, acolo unde oamenii se respectă şi se sprijină reciproc. Grupul de copii se numeşte Katarleska Zorea, Steaua de Sfântu Gheorghe.
Ne-a întâmpinat direct pe ponton domnul Nicu, un gospodar vrednic, cu steagul UE la poartă, la una dintre cele mai faine pensiuni pe care le-am văzut. Iubește România europeană și crede că viitorul ei poate arăta mai bine.
Am mâncat cel mai bun borş de peşte din lume, am discutat despre provocările cu care se confruntă oamenii din comunitate, despre lipsa de acces la servicii medicale, nevoia de infrastructură, despre cum poate creşte ecoresponsabil turismul, care e atât de important pentru ei, și nimeni nu le întinde o mână vrednică de ajutor, cu viziune, deși zona are un potențial uriaș.
Am cunoscut-o aici pe doamna Mira, eroina vămii Isaccea în criza refugiaților ucraineni şi fondatoarea unora dintre cele mai grozave proiecte locale pentru conservarea limbii şi a tradițiilor. Despre povestea ei pe larg într-un interviu pe care îl vom realiza anul viitor pentru Caravana „România la feminin – Femei care schimbă România”. Trebuie să revigorăm postul de radio local din Sfântu Gheorghe. Era marea lor bucurie. Astăzi nu mai este.
Magic e aici. Dar sunt atât de multe lucruri de făcut. Cu răbdare şi muncă, eu cred că le putem face.
Le mulțumesc colegilor mei Marcel Ivanov și Nely Cernamoriti, copreședinții filialei județene REPER Tulcea, pentru invitație și pentru toată munca lor prin care aduc laolaltă comunitatea și reînvie spiritul civic din Delta Dunării.
