Între toate imaginile care mă definesc, poate asta o face cel mai bine. În drumul pe care l-am ales, politic, mă întorc acolo, de fiecare dată. De câte ori vorbiți şi vorbim despre libertatea de exprimare sau echilibrul puterilor în stat, de câte ori vă trec prin cap gânduri fanteziste despre cum să le îngrădim sau cum poate fi folosită puterea în scopuri meschine, amintiți-vă de ziua asta. Există oameni, încă, în Europa, care trăiesc într-un #10august perpetuu şi care experimentează iminența pierderii libertății, în fiecare zi.
Niciun proces nu e ireversibil, într-societate care tace şi pe fondul abuzului de putere ridicat la rang de politică de stat. I se poate întâmpla oricui, oricând, oriunde.
O parte semnificativă din mine va rămâne mereu, indiferent de rol sau de vremuri, aici, în spațiul şi în imaginea asta. Libertatea e mult mai importantă decât orice iluzie a puterii, la orice nivel. Şi este cea mai importantă armă pe care o avem în bătălii uneori absurd de inegale. E puterea de a spune „nu” oricui îndrăzneşte, oricine ar fi el, să desconsidere esența umanității. Iar dintre toate categoriile de guvernanți posibile, cei mai periculoşi sunt aceia cărora le lipsesc cu desăvârşire empatia şi respectul față de viață, fie că vorbim despre una sau despre milioane de vieți. E o specie care nu are ce căuta la conducere, nici măcar într-o asociație de scară de bloc, darămite la cârma unei țări sau a unui continent. Pentru ca astfel de oameni să nu ajungă la putere vreodată sau să plece cât mai repede de acolo voi lupta până la ultima picătură de sânge, aşa cum spunea Rațiu, indiferent de consecințele asupra carierei mele politice sau vieții personale. Pentru că niciuna dintre ele nu este mai importantă decât respectul pentru viață şi responsabilitatea pentru libertatea şi binele celuilalt, chiar atunci când nu eşti, de fiecare dată, de acord cu el.
