După 5 ani, dosarul 10 august a fost trimis, într-un final, în judecată. Sunt în dosar 16 nume de jandarmi şi colonei acuzați de abuz în serviciu, fals şi purtare abuzivă. Nu ştim cât va dura procesul, ştim că va fi, probabil, o cursă contra cronometru, din cauza termenelor de prescripție a răspunderii penale.
Acum trei ani scriam un articol intitulat „Ce nu ştiți despre 10 august” în care spuneam aşa:
„Nu știți, nici în ziua de astăzi, toate aceste lucruri și toate aceste nume. Nu știți cine erau oamenii cu tricouri negre din mulțime, pe care i-am văzut și eu, care păreau mereu să știe foarte bine ce fac și unde se duc – atunci când nu urlau la jandarmi, împingeau femei și copii. Nu știți cine a adus galeriile de ultrași în mulțime și ce anume le-a cerut să facă, cu ce preț. Nu știți cine a pregătit cu meticulozitate muniția dispersată asupra voastră, pentru că ați avut îndrăzneala să cereți o justiție liberă și un stat democratic, fără abuzuri. Nu știți cui nu i-a păsat că se pot pierde sau distruge definitiv vieți omeneti, într-un asemenea joc periculos și imbecil de-a puterea absolută.
Nu știți cine v-a pus pumnul în gură și cine v-a gazat copiii, cu impunitate. Nu știți cine a vrut, cu orice preț, să sacrifice fața europeană a României și a statului de drept, libertățile fundamentale și demnitatea unor oameni, pentru conservarea eternă a unor privilegii, a incompetenței și a hoției. Nu știți și nu știm toate aceste lucruri despre 10 august nici în ziua de astăzi. Dar merităm adevărul, iar dacă justiția este liberă cu adevărat și dacă pentru instituțiile statului și pentru președinte contează, în mod real, toate aceste lucruri, atunci asta trebuie să investigheze. Asta înseamnă o cercetare penală efectivă. Adevărul. Cu sau fără condamnări penale, dar cu dreapta judecată, așa cum știe să facă o justiție competentă și liberă. Avem o faptă cu sute de mii de martori, documentată video, audio, în fiecare minut al ei, cu 700 de sesizări penale dintre care 600 s-au considerat victime. Dar NIMENI nu pare să știe cum găsim vinovații și cum se face o cercetare penală efectivă. Cum e posibil, totuși, fără să fie complet umilitor și descalificant pentru orice instituție și structură care poartă responsabilitatea acestor investigații?
10 august nu este despre stat și acoliții lui. Nici despre penali, prostie sau iresponsabilitate. 10 august este despre generațiile întregi – bunici, părinți, copii, umăr la umăr – care și-au câștigat acest drept la adevăr și demnitate în picioare, în acea noapte, și a doua zi, când au luat-o de la capăt, pentru că au crezut în lucrurile pe care le-au cerut atunci și acolo. Vouă vă datorează justiția română adevărul, iar reprezentanții statului vă datorează demnitatea recâștigată și încrederea în instituții despre care vorbea cândva președintele. Voi meritați un stat puternic, independent, eficient, care nu minte și care nu-și ascunde impotența sub preșul pandemic sau sub orice altfel de preșuri. Libertatea este de neprețuit, iar ea trebuie ocrotită dincolo și indiferent de vremuri, guverne sau lideri.”
Ei bine, 5 ani mai târziu, putem vorbi liniştiți despre aceeaşi impunitate. Într-un astfel de context, niciun comandant de jandarmi şi niciun şef dintr-o structură de forță a statului român nu acționează de unul singur şi după propriile convingeri – politice, civice, de orice fel.
Din dosar lipsesc exact numele politicienilor care au ordonat şi coordonat aceste violențe. Niciun responsabil politic nu este pe listă, deşi Raportul privind intervenția în forță a jandarmeriei, desecretizat între timp, arată că ministra de Interne de atunci, Carmen Dan, a venit din concediu pe 10 august pentru a prelua comanda operațiunilor din Piața Victoriei, şi că tot ce mişca în piață era comunicat direct lui Liviu Dragnea, omul care acum îşi relansează, în forță, cariera politică.
Nici colonelul de jandarmi Cătălin Paraschiv, „omul în alb”, nu este pe listă, deşi apare în multe filmări şi fotografii în ipostaza de dirijor al forțelor de ordine şi coordonator al atacurilor.
Iar de prim-ministra de atunci, Viorica Dăncilă, care a scris Comisiei Europene o scrisoare în care afirma că 10 august este o tentativă de lovitură de stat, pare că am uitat cu toții. Aşa cum poate nu ne mai aducem aminte, iar în dosar nu există, conform presei, detalii despre efectele grave ale unor tipuri de muniție folosite atunci în piață, inclusiv gaze lacrimogene interzise în război şi considerate arme chimice.
Atâta timp cât se va conserva protecția absolută a celor care decid, în numele nostru şi pe bani publici, forme de represiune precum cele de pe 10 august, riscul ca istoria să se repete oricând este acelaşi. Iar valul extremist antisistem, care ar proceda cel mai probabil la fel, are toate argumentele să crească, invocând mereu sistemul corupt şi defect.
Mai contează, aproape 10 ani sau cine ştie câți mai târziu, sentințele care vor veni? Da, din perspectiva unei minime funcționalități a justiției, atât cât a putut ea într-un sistem care nu excelează nici pe departe la capitolul stat de drept ci mai degrabă se chinuie, cu insulele de integritate care i-au rămas, să facă dreptate. Nu, din perspectiva reparației morale, a încrederii în clasa politică, a speranței că lucrurile se pot schimba prin puterea celor mulți şi că cei responsabili politic nu sunt intangibili, oricât de sus ar fi şi oricât de Dumnezeu s-ar crede peste o țară.
De fapt, pe oameni ca ei nu sentința în dosarul 10 august îi aşează la locul lor în istorie, iar în lipsa unui sistem asumat şi curajos, nici nu-i pedepseşte. Celor ca ei şi altora asemenea, cărora nu le pasă, de fapt, de cei mulți şi vulnerabili, fie că sunt copiii din Piața Victoriei, bătrânii din azilele groazei, oamenii care mor zilnic în spitale contaminate sau nasc pe trotuar, noi le suntem sentința, la vot. Iar asta se poate întâmpla mult mai repede decât un dosar, la cum arată România astăzi. Cei ca ei trebuie înlocuiți cu oameni. Nu cu saltimbanci, nu cu demagogi, nu cu urlători antisistem, nu cu marionete ale serviciilor sau foştilor turnători de securitate, sau cu păpuşarii lor îmbogățiți peste noapte. Cu oameni. Oameni poate imperfecți, dar cărora le pasă într-atât încât să nu mai umilească, la nesfârşit, o țară, ci să-i recâştige demnitatea pe care am cerut-o, cu toții, pe 10 august. Atunci se va face dreptate.
